Toți suntem egali!

M-am gândit mult dacă să scriu acest articol sau nu, m-a convins faptul că mulți dintre prietenii mei reali, dar în același timp și virtuali, au publicat în ultimele zile diverse articole, imagini, păreri cu privire la referendumul ce va avea lor pe 6 și 7 octombrie. Probabil, mulți dintre ”prietenii” mei, chiar mă vor șterge sau nu îmi mai vor da nici ”bună ziua” pe stradă. Probabil, părinții mă vor dezmoșteni, chiar dacă nu știu ceea ce gândesc cu adevărat, bine că tocmai ce am cumpărat o casă și am unde dormi :P. Cred că nu m-ați auzit sau văzut niciodată în mojlocul unei polemici, însă de data asta, viziunea românilor despre persoanele gay mi se pare exagerată și axată pe dovezi învârtite după pofta inimii.

Pornim de la faptul că personal cunosc persoane gay, pot fi atat oameni culți, cât și ciumpalaci. Dar sunt oameni, care merg la job, care au familii, care te pot învăța un lucru nou, la fel ca oricare altă persoană, care au sentimente, cărora le place să călătorească sau să lenevească. Mă gândesc că revolta vine de la imaginea care ne trâznește mintea, aoleu, ce fac ei in intimitate. Spun asta căci am văzut diverse comentarii care au legătură cu viața lor sexuală. E strict treaba lor ce fac în intimitate, așa cum e strict treaba mea ce fac și eu în intimitate. Poate, de fapt, nici măcar nu fac ce ne imaginăm noi. Mă rog. Am observat, dealtfel, că mulți confundă legea care aprobă căsătoriile gay cu legea care interzice oamenilor să fie gay. Cu sau fără căsătorie, vor face toate acele lucruri care vă deranjează așa tare. Se vor ține de mână, se vor îmbrățișa, se vor iubi, se vor întâlni cu prietenii, își vor vizita mamele, vor locui împreună dacă asta vor. Înțeleg că unii sunt revoltați pentru comportamentul lor neadecvat. Păi, bețivii de pe stradă, țațele alea care urlă ”Hai, fă, ce dreacu, am întârziat în p… mea”, aia care claxonează o secundă înainte să se facă verde și așa mai departe, ăia ce exemplu sunt? Unora le e frică, în schimb, de ce le vor spune ”copilașilor” lor. Despre cele menționate mai sus ce le spuneți? Haideți să vă spun un secret, copiii sunt mult mai deschiși la minte ca noi, ei nu au prejudecăți, suntem noi responsabili pentru ce le bagăm în cap, Dacă văd pe stradă lucruri, nu înseamnă că se agață de ei ca boala. Iar faptul că nu sunt mamă, nu înseamnă că nu voi fi și totuși același lucru îl susțin. Dacă nu ești mamă nu ești cu nimic mai prejos decât cine e.

De exemplu, cand eram mică, pe la vreo 5-6 ani, aveam două prietene care se sărutau cum vedeau în telenovele, chiar în fața mea. Am și acum imaginea aia în fața ochilor (tati, nu mă întreba cine că nu-ți voi spune) și uite că n-am devenit lesbi.

În plus, din punctul meu de vedere, cunoscând o familie gay cu copii, cred că în țara noastră ar fi chiar benefică legea asta, considerând numărul ridicat de omuleți abandonați care se află în centrele de plasament sau familii dezbinate, ori în plasament la oameni care vor doar banii primiți de la stat, fără a le păsa de sufletul copilului (cunosc un caz, nu recent, dar s-a întâmplat), pentru a permite înfierea și încredințarea unui mititel bătut de soartă. Stați liniștiti, gayii nu vor viola mai mult copiii decât o fac tații vitregi. Cred că s-ar îngriji mult mai bine, căci vor ști pentru ce au luptat.

Unora le este teamă că specia noastră va dispărea. Odată cu legea asta, nu vom deveni toți gay, iar în ciuda tamtamului creat în ultima perioadă, e doar o iluzie că populația gay e uriasă. Raportul dintre bărbat și femeie va fi același.

Aș vrea, în încheiere, să abordez foarte scurt și latura bisericii. Nu scrie în biblie să îți iubești aproapele? De ce toată ura asta care m-a făcut și pe mine să sciu, riscând să rămând cu 2 muște în rubrică (da, cei care se supără așa tare pentru opinia ta oricum nu-ți sunt prieteni), a fost generată de credincioși? Într-o conversație cu un necunoscut bisericos, mi s-a spus, printre insulte, că aproapele trebuie să-l iubești doar dacă se căiește, nu așa oricum, necondiționat.

Mi-am amintit de familia tradițională pe care o pomenesc toți. Bunica și bunicul care îngrijesc copilul în timp ce mama lucrează în Italia și tatăl care i-a părăsit? Sau Bunica și mama că bunicul și tata au plecat de acasa? Sau tata bețiv și care o bate pe mama? Asta e familia tradiționala? Sau mamele singure?

P.S. Cine se duce la paradă în costum și cravată? 🙂

Chill, oameni buni!

 

Comments

comments

Lasă un răspuns